Recunoașterea vechimii în muncă la contractul de mandat

””Potrivit art. 2009 alin. (1) din Codul Civil: „Mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părți, numită mandant.” 

Acest tip de contract este de obicei încheiat de societatile comerciale (sau chiar și asociații/fundații) cu administratorii sau cu directorii/personalul cu atribuții delegate, și totdeauna a generat discuții cu privire la avantajele sau dezavantajele în comparație cu un Contract Individual de Muncă înregistrat în Revisal.

În cursul lunii aprilie al acestui an, mai mulți parlamentari au înaintat o propunere de modificare a Codului Muncii și a Legii privind societățile comerciale, în sensul în care vechimea în muncă să fie acordată și pentru contractul de mandat, nu doar pentru CIM.

În acest sens, Guvernul României a formulat un punct de vedere prin care nu susține o astfel de modificare a legislației. Printre motivele expuse în documentul emis în luna iulie se află:

1. „În primul rând, din punct de vedere terminologic, în cazul contractului de mandat se prestează activitate care nu poate fi denumită muncă, termenul fiind specific doar contractului de muncă, după cum reiese cât se poate de clar din denumirea contractului.
   –
2. În al doilea rând, referitor la părțile contractului, precizăm că persoana care dă un mandat/mandantul nu este un angajator, astfel încât să i se poată aplica drepturile, dar în special obligațiile reglementate de legislația muncii, față de angajați (salariați)/mandatar, deoarece mandatarul nu are calitatea de salariat.
   –
3. În al treilea rând, contractul individual de muncă presupune o relație de subordonare a angajatului faţă de angajator, în timp ce, în cazul contractului de mandat, nu există o astfel de subordonare, mandatarul având independență în activitatea pe care o desfășoară, acesta prestând activitățile şi serviciile aşa cum consideră, în funcție de programul său.
   –
4. Referitor la modalitățile de încetare a celor două tipuri de contracte din inițiativa mandantului/angajatorului, semnalăm că un contract de mandat poate fi revocat oricând de către mandant (fără a fi necesară/obligatorie motivarea hotărârii de revocare și fără respectarea unor proceduri prealabile), ceea ce i-ar conferi mandatarului din contractul de mandat preconizat a se introduce în Codul muncii un statut incert. În schimb, încetarea contractului de muncă prin concediere se realizează doar în cazurile expres prevăzute de Codul muncii şi cu
   respectarea unei proceduri prealabile (de exemplu, potrivit art. 63 din Codul muncii, în cazul săvârşirii unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii concedierea poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile), ceea ce asigură stabilitatea raporturilor de muncă.

În ceea ce privește soluția legislativă privind recunoașterea
vechimii în muncă în cazul activităţii desfăşurate în baza unui contract de mandat, semnalăm că definiția expresiei ,,vechime în muncă” este prevăzută în Codul muncii, întrucât acest act normativ reglementează domeniul raporturilor de muncă și se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.

În acest sens, precizăm că unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, respectiv durata normală a muncii, exprimată în ore/zi şi ore/săptămână, nu este determinat în cazul activității desfăşurate de mandatar, neexistând astfel de informații cu privire la durata efectivă a acesteia.”

Întreaga motivare a Guvernului poate fi citită aici (începând cu pag. 32). Totodată, două dintre cele 3 comisii sesizate în Senat au avizat favorabil propunerea legislativă, deși Consiliul Legislativ și Consiliul Economic și Social au dat aviz negativ.

În concluzie, în prezent vechimea în muncă este recunoscută numai în baza contractuli individual de muncă.